MAI MULT DECÂT UN ÎNSOȚITOR DE BORD – Articol de Alexandra Pista, fostă cursantă, in prezent stewardesă
Dacă e să privim din exterior, mulți ar spune că job-ul de însoțitor de bord e pur și simplu unul de a fi chelner în zbor și de a sta la dispoziția tuturor cu orice lucru mărunt. Aș ține să precizez că în spatele acestei meserii, e mult mai mult decât servirea unor preparate culinare, băuturi sau orice alte lucruri.
Stewardesa, prin uniformă, ținută și relațiile de comunicare cu oamenii, reprezintă de fapt imaginea companiei aeriene la care este angajată. E bine de știut că este o meserie riscantă, care după mulți ani de zbor îți poate afecta organismul și cere sacrificii personale. Însă, dacă pasiunea legată de aviație îți învăluie sufletul, atunci dorința de a zbura și a practica acest job este plină de ardoare. Ea face pregătiri intense și diverse a modurilor de gestionare a unui caz de urgență la bord, cum ar fi: incendiu, naștere la bord, leșin, comportament inadecvat, aterizare forțată, turbulențe, atacuri de panică, accidentări și nu în ultimul rând …poate să identifice potențialele victime ale traficului de persoane și să împiedice urmarea acestei acțiuni.
Situațiile de criză cu pasageri turbulenți la bord s-au înmulțit, iar traficul de persoane este o problemă socială ce se petrece chiar sub ochii noștri, fără ca poate noi să ne dăm seama, sau dacă observăm, suntem impasibili și indiferența își spune cuvântul. Lucrurile nu mai trebuie să rămână așa! Oricine poate fi o victimă și, chiar de aceea, oricine e în măsură să combată o astfel de acțiune.
Traficantul depinde de infrastructura turistică prin transport, cazare și clientelă. Scoaterea din țară a victimei este un moment cheie în procesul de traficare, astfel încât un angajat informat poate să împiedice acest lucru încă din faza incipientă. Așadar, stewardesa lucrând în domeniul turismului, comunicarea și atenția asupra oamenilor este evident prezentă.
Esențial este ca însoțitorul de bord să identifice în avion anumite semne și detalii ajutătoare, ca de exemplu:
· Persoana are bagaje puține sau le transporta în pungi de plastic
· Persoana are un însoțitor care îi controlează mișcările, biletele și documentele
· Persoana nu vorbește, ci doar însoțitorul
· Persoana evită contactul vizual cu însoțitorul
· Însoțitorul nu pare a fi prieten sau rudă
· Persoana nu cunoaște destinația sau ruta de călătorie
· Persoana are un aspect și o îmbrăcăminte neglijentă față de însoțitorul său
Astfel remarcate semnalele, însoțitorul de bord trebuie să se asigure că posibila vitima este sau nu în pericol, transmițându-i diferite mesaje ori prin mimică, gesturi, citire pe buze, notițe lăsate în toaleta avionului, notițe puse sub o băutură anume servită, distragerea atenției traficantului de către o altă colegă, astfel încât cel vulnerabil să poată avea o mai bună comunicare cu însoțitorul de bord.
Un caz real, pe ruta Seattle-San Francisco, însoțitoarea de bord pe nume Shelia Fedrick, angajată a companiei Alaska Airlines, a remarcat o adolescentă dezordonată și speriată, lângă un domn bine îmbrăcat care dădea semne de control asupra ei și nu păreau a fi deloc apropiați. Aceasta a decis să ia atitudine și împreună cu colega sa, i-a atras atenția însoțitorului fetei, în timp ce Shelia i-a mimat fetei pe buze „bathroom”. Stewardesa îi lăsase în baie o notiță, pe care fata putea să scrie dacă are nevoie de ajutor sau nu. Adolescenta a fost lăsată să meargă la baie, iar după ce a ieșit, Shelia văzuse scris pe bilețel „I need help!”. Acesta a fost momentul critic, stewardesa anunțând piloții despre ce se întâmplă, iar la aterizare traficantul a fost luat de autorități.
Mai apoi, un grup de aproximativ 100 de însoțitori de bord au zburat special la Houston, pentru un training făcut doar pentru identificarea acestor semne în situații de trafic uman. De altfel, companiile aeriene ar trebui să introducă anumite tehnici și strategii de captare a mesajelor de către membrii echipajului din partea posibilelor persoane puse în pericol, pentru a putea lua măsuri și a comunica mai departe aceste semnale de ajutorare.
Așadar, acestea fiind spuse, trebuie să învățăm să fim mereu precauți și să privim realitatea din jurul nostru. Asta nu trebuie să ne inspire o trăire permanentă de stres și stare tensionată, ci doar de a avea mereu grijă de noi și mai ales de oamenii din jurul nostru.
Dragi viitori sau actuali însoțitori de bord, ceea ce mai vreau să punctez în acest articol este faptul că noi, prin ajutorul oferit, trebuie să înțelegem că nu putem schimba lumea. Însă sunt convinsă că prin acțiunile și intențiile noastre putem să facem una mai sigură, prin bunătatea, încrederea și speranța oferită chiar și unei singure persoane.
Zboruri line vă doresc, înălțate de aripi ale speranței!