Cariera la inaltime – interviu cu Alin Cristian, fost cursant, actual insotitor de bord
Si-a dorit atat de mult o cariera ca insotitor de bord la Wizz Air, incat Cristian a asteptat mai bine de 1 an ca sa inceapa trainingul. Mai mult decat atat, desi il recrutasem si pentru Avion Express, a optat pentru oferta companiei din Ungaria. Baza lui preferata a fost Bucuresti si datorita acestui lucru a refuzat sa plece in strainatate. Lucrurile nu au fost intotdeauna roz, insa in cele din urma visul a devenit realitate.
Cum ai devenit insotitor de bord?
La 21 ani, deci cu mai bine de sase ani in urma am urmat unul din cursurile voastre. Acest lucru m-a ajutat sa imi fie deschise noi orizonturi. Fiind o persoana care crede inca in oameni si ii place sa calatoreasca, am ales aviatia. Pot spune ca mereu am fost cu capul in nori si m-a atras un post care sa imi ofere sanse sa nu stau pe scaun 8 ore. Imi doream sa fiu in miscare si sa fiu pentru oameni. Stiam ca pot sa le fiu alaturi si celor care zboara pentru prima data printr-un zambet sau doar sa le fac ziua mai buna prin a le oferi un zbor cat mai placut.
Ce altceva te mai recomanda pentru acest job?
Empatia si calmul debordant. Daca nu suntem empatici unde mai este omenia? Nevoile pasagerilor trebuie asculte si gasite solutii ca sa fie fericiti. Calmul? foarte important pentru riscurile pe care le are acest job. In caz de evacuare, daca pasagerii ne vad pe noi panicati, ei ce sa mai creada?! Trebuie sa le oferim incredere si siguranta.
Care au fost experientele de la interviuri?
Am un parcurs de sase ani de zile de incercari. Am parcurs sute de interviuri, am si picat probe de inot pana am reusit sa invat cum trebuie. Asta e, din greseli invatam, dar cel mai important este sa nu renuntam. Am intalnit chiar si recrutori care imi spuneau ca in locul meu renuntam de cand tot incerc. Incapatanarea are si ea partile ei bune.
Astfel am inceput procesul de exersare a increderii in mine. Am vorbit mult in oglinda si inca o fac. Am avut o problema foarte mare cu acest aspect si inca am de lucru, dar usor usor voi trece si peste acest impediment. Pandemia nu m-a demoralizat, din contra, mi-a dat si mai mult timp sa ma gandesc bine ce implica meseria aceasta, pro si contra.
Despre interviuri efectiv va pot spune ca sunt complicate. Mi-a fost uneori greu sa imi stapanesc emotiile din dorinta prea mare de a lua interviul. Insa daca studiezi inainte si stii la ce probe sa te astepti, creste increderea. Tocmai de aceea m-am pregatit alaturi de Nicoleta Gherman.
Cum este sa fii insotitor de bord?
Aceasta meserie m-a disciplinat si mai mult. Iti creeaza o cariera, dar si o viata care merge dupa reguli si ordine. Trebuie sa fii organizat, in asa fel incat sa ai bagajul gata, sa fii odihnit si la timp pentru fiecare zbor. Bineinteles, extrem de atent la ce se intampla in jurul tau in avion si la solicitarile pasagerilor.
In plus este o meseria care ma va ajuta sa vizitez cat mai mult. Imi doresc sa vad sStatele ex-sovietice. Personal vreau sa ajung in zona de excludere la Chernobyl. Mi se par fascinante zonele acestea pline de emotii, dar totodata triste.
Ce le-ai recomanda celor care vor sa faca o cariera in domeniul aviatiei?
Multa incapatanare si rabdare. Cand simti ca nu mai poti, atunci mai poti un pic. Si sa va urmati inima. Eu, desi sunt o persoana rationala, in ceea ce priveste aceasta cariera la inaltime mi-am urmat mai mult inima si nu regret.