Viata ca stewardesa

De la Ecuator la Pol – Layover pe Insula Bahrain

De la Ecuator la Pol – Layover pe Insula Bahrain

Bahrain este o natiune formata din Insula Bahrain si in jur de 30 de insule mai mici din Golful Arab, cu capitala la Manama. Auzisem de acest stat intr-o emisiune romaneasca de cultura generala prin anii 2000. Mi s-a parut extrem de exotica denumirea si iata-ma 3 ani mai tarziu sarbatorind Revelionul in aceasta tara-regat. Zborul Doha-Manama era de 17-25 de minute, dar la zborul de noapte aveam o ramanere de 10 ore. Desi este un loc minuscul, era prea putin ca sa vizitam totul si am revenit pentru alte trei week-end-uri prelungite pe insula.

Este a treia cea mai mica natiune din Asia, dupa Maldive si Singapore, cu jumatate din populatie arabi nascuti in Bahrein si cealalta jumatate formata din expati din toata lumea. Este locatia istorica a vechii civilizatii Dilmun, epicentrul productiei si tranzactiilor de perle naturale al Golfului. Manama este si principalul punct de tursim pentru sauditii veniti peste podul care leaga insula de Arabia Saudita.

Grand Prix Shakur , 2007

Ce m-a frapat la micutul stat insular a fost construirea circuitului de Grand Prix Shakur de Formula 1, la care am participat si eu intre 13-15 aprilie 2007. Aici se organizeaza anual acest circuit, in stilul arab modern, cu toate caracteristicile bogatiei. Am mai vizitat Bab Al Bahrain (poarta orasului) si imediat in vecinatate ne-am plimbat pe aleile inguste ale Manama Souq. Pe strazile inguste ale pietei comerciantii vand o bogatie de condimente si parfumuri calde in sticle aurite.

Usa (bab) traditionala
La cumparaturi in souq

Oamenii din Bahrain m-au impresionat prin modestie si politete. Am fost uimita sa fiu dusa de la aeroport de un sofer de taxi, localnic. Aici localnicii nu se da in laturi de a munci chiar si ca om de paza in mall-uri, in discordanta totala cu localnicii din celelalte tari din Golf. Am luat la pas intr-o dupa-amiaza placuta cartierele locale. M-am pierdut pe stradute unde la fiecare poarta era arborat cate un steag negru. Eu, imbracata decent, intrebandu-ma cine le-o fi murit, am facut cale intoarsa sub privirile curioase aruncate din poarta de cativa copii. Am aflat spre seara de la gazda mea ca intrasem in cartierul Shiitilor, care aveau o sarbatoare in acele zile a carei semn este steagul negru. Aparent sunt reticenti cand vad straini in zona, insa nu m-am simtit deloc o intrusa. De fapt acesta a fost sentimentul oriunde am mers, cum ca sunt primita calduros peste tot. In acele cateva week-end-uri mi-am facut prieteni din Romania, Palestina, Bahrain, Anglia, Iordania etc. Ca atare, pot spune ca Bahrain are cei mai calzi si mai deschisi oameni din tot Orientul Mijlociu.

Mica capitala, Manama este „sufocata” de restaurante cum nu intalnisem in Dubai sau Doha. La tot pasul gasesti localuri care ofera bauturi alcoolice, muzica live si mancaruri delicioase europene sau autentice din cele mai vechi timpuri ale Bahrainului. N-am sa uit ceainariile cochete in care am servit micul dejun si pranzul (da, la ei nu au doar ceai, ci si mancare in astfel de localuri), pizzeria cu intrare sub forma unei rosii uriase si pestele mancat la restaurantul din apropiere de Arborele Vietii.

Arborele Vietii – Shajarat-al-Hayat

Vorbind de Arborele Vietii, nu l-am urmarit niciodata pe Aladdin, dar traseul pana la acest arbore secular mi-a amintit de poveste. Arborele are inaltimea de 9,75 metri si latimea coroanei de 32 de metri. Are 438 de ani si se afla intr-o zona stearpa a desertului arab, la 2 kilometri de Jebel Dukhan, singurul deal din Bahrain, la 40 de kilometri de Manama. Copacul este acoperit din abundenta de frunze verzi si este singurul copac major care creste in zona. Nu este sigur cum supravietuieste copacul, caci in Bahrain ploua foarte rar. Radacinile sale au 50 de metri adancime, ceea ce poate fi suficient pentru a ajunge la sursa de apa. Legenda spune ca pomul a invatat sa extraga umezeala din boabele de nisip. Unii afirma ca pomul este protejat de Enki, un zeu al apei in religia babiloniana si sumeriana. Altii sustin ca arborele sta in ceea ce a fost candva Gradina Edenului si, prin urmare, are o sursa de apa mai mistica. In octombrie 2010, arheologii au descoperit ceramica veche de 500 de ani si alte artefacte in vecinatatea copacului. O analiza a solului efectuată in anii 1990 a concluzionat ca arborele era un salcam plantat in 1582 in unul dintre cele mai mistice locuri de pe Pamant.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *