Ce face o stewardesa de Revelion?!
De Revelion, trecerea dintre ani esta sarbatorita si la bordul avioanelor, atat de pasageri, cat si de echipaj. Pana sa intru in aviatie, vedeam Revelionul ca o cina imbelsugata si o lunga petrecere. Insa odata ce am devenit stewardesa, inca de la primul Revelion, situatia s-a schimbat.
Ma alaturasem echipei Qatar Airways la sfarsit de septembrie 2002, ca atare instructajul si scoala de aviatie am terminat-o abia la mijloc de noimbrie. Fiind junioara in meserie, atat eu cat si colegii mei nu am putut evita sa nu zburam de Anul Nou. Eram de fapt foarte entuziasmata ca de Rev’ voi face ceva cu totul diferit, gandindu-ma ca asa va fi multi ani dupa aceea. Am asteptat cu emotii programul de zbor si cu la fel de mare entuziasm am primit vestea ca voi zbura spre Bombay (Mombay) pe 31 decembrie. Si mai mare bucuria a fost cand am verificat lista echipajului. Conform acesteia, urma sa zbor cu Jitka, Panduka, Semantha, colegi din seria 99/100 de cursanti ai Academiei de Aviatie Qatar Airways.
Poze din arhiva personala
Nu stiam cum e in acea noapte la zbor, nici cum vor reactiona pasagerii. Insa mi-am contactat colegii, o indianca si un srilankez pentru a face un plan pentru noaptea de Revelion. Ei mi-au cam spulberat imaginea idilica cand mi-au povestit cat de mult beau pasagerii mai ales intr-o astfel de ocazie.
Cu aceste informatii pretioase m-am prezentat la zbor, inca fericita ca voi face ceva inedit: sa zbor! Mi-am pus un machiaj mai accentuat, mi-am facut un altfel de coc, mi-am pus un zambet larg pe fata si am pasit in camera de briefing. Surpriza…nimeni din echipaj nu era fericit sa zboare in acea noapte, nimeni nu isi dorea acel zbor. Singurul lucru care ii bucura era numarul scazut de pasageri, atat la dus, cat si la intors. Bineinteles, toti eram nemultumiti ca zborul se face dus-intors in acea noapte, ca atare aveam sa fim peste 10 ore in uniforma. Cu toate acestea, eu inca eram bucuroasa ca voi sarbatori ca stewardesa Revelionul nu odata, ci de doua ori in acea noapte: conform fusului orar din Doha, cat si a celui din Bombay.
Cum a fost pe zbor
La bord, pasagerii erau in mare parte entuziasmati sa petreaca Revelionul in aer, insa toti erau si mai fericiti ca merg acasa. Fericirea si-au exprimat-o printr-un sir nesfarsit de bauturi pe care le ingurgitau rapid. Sarbatoarea a fost ruinata de unii petrecareti care s-au “afumat” rapid, iar unul dintre ei nu a mai putut ajunge la timp in toaleta si a varsat exact pe usa acesteia si pe strapontina mea (scaunul folosit de stewardesa la decolare/aterizare). Toata magia Revelionului disparuse. In momentul in care in Doha s-a sarbatorit trecerea dintre ani si capitanul a facut un anunt sa ne felicite pe toti. In acel moment, impreuna cu o colega curatam de zor ce ramasese in urma pasagerului. Mi-am jurat in acele momente sa nu mai zbor de Revelion, sa fiu la sol alaturi de familie sau prieteni. Asa am si facut si in fiecare an am evitat sa mai zbor de Anul Nou. Imi ceream vacanta de 2 saptamani, concediu de patru-cinci zile sau zboruri care aterizau cu una-doua ore inainte de ora 12. Revenind la acel zbor, imi amintesc cu drag ca tot domnul comandant ne-a facut o mare surpriza, anuntand ca prin hublourile avionului putem vedea focurile de artificii din Dubai. Asadar, sarbatoream in gand si cu prietenii care ii lasasem in Dubai inainte sa ma alatur echipei QR. Cand a fost 12 noaptea in Bombey o colega a felicitat pasagerii printr-un anunt in hindi, iar pasagerii la randul lor ne felicitau inapoi de cate ori ne vedeau in cabina, indulcind putin situatia. Si uite asa a mai trecut un an, pe aripi, in zbor.