Pe Ana-Maria am avut onoarea de a o intalni la Cluj, in cadrul unor cursuri de calificare in meseria de membru al echipajului de cabina. Dupa cum imi marturisea chiar ea, cursanta eminenta, la terminarea unui curs postuniversitar la 26 de ani ajunsese la pragul in care trebuia sa ia o decizie pentru a-si schimba viata: 
“Ma saturasem de viata monotona pe care o aveam, de lipsurile de care ma loveam la tot pasul, de a fi respinsa la interviuri din cauza lipsei experientei. Vroiam o schimbare, o evadare, vroiam sa fiu “altfel” decat ceilalti, sa indraznesc a visa la mai mult, sa lupt si sa cred in visurile mele, sa ajung acolo unde-mi propun si sa pot spune cu mandrie “Am reusit”!
Te rog sa le spui cititorilor nostri cum ai ajuns tu stewardesa, prin ce probe ai trecut si la ce companie te-ai angajat?
Cred cu tarie in “Legea Atractiei” (una dintre cele mai puternice legi ale universului) si anume, atunci cand iti doresti ceva din suflet, cand traiesti zi de zi imaginandu-te ca vei reusi, aparent, intr-un mod cat se poate de normal, ti se vor ivi sanse! Imi amintesc ca ma mutasem de curand la Cluj, ca dupa cateva zile sa dau de anuntul care anunta selectia unor cursanti. O luasem ca pe un semn trimis de la Cel de Sus, asa ca am trimis CV-ul si am inceput sa ma pregatesc de interviu! 
Reusisem si ma apropiam cu pasi marunti spre o noua viata! La aproximativ 2 luni de la inceperea cursului, eram anuntate ca o companie araba va veni sa recruteze insotitoare de bord. Aplicasem pentru acest job fara nicio retinere, doar era visul meu, nu? Urma sa fie o zi foarte lunga, cu provocari, nenumarate probe care eliminau rand pe rand tot mai multe dintre noi. Prima proba a fost cea de grooming. La aceasta proba eram luate fiecare in parte pentru a fi cantarite, masurate, pentru a verifica daca avem semne distinctive, o dantura si tinuta frumoasa. Apoi, a urmat un test scris la limba engleza. Dupa fiecare proba erau anuntate numerele fetelor, care, din pacate, trebuiau sa plece. Apoi, a urmat proba de grup in care ni se cerea sa discutam despre un subiect anume, pentru a vedea modul in care interactionam cu ceilalti. Trecusem de toate probele si mai aveam interviul final cu reprezentantii companiei! Imi amintesc ca o sunasem pe mama pentru a-i spune “sa-mi tina pumnii”. Tremuram si plangeam in acelasi timp si ii spusesem “Simt ca voi reusi! Nu-mi vine sa cred!” Pentru interviu intram grupuri a cate patru fete. Recrurorii ne puneau un set de intrebari la care trebuia sa raspundem pe rand. Cateva minute mai tarziu, mi-am vazut visul cu ochii! Eram printre cele norocoase! Am indraznit a visa la acest job, am crezut cu tarie ca voi avea succes si la finalul zilei, semnasem contractul pentru “Un nou inceput”! Acea zi, acum aproape 1 an de zile mi-a oferit lacrimi de bucurie, acea zi a fost inceputul unui nou capitol din viata mea, din acea zi ajunsesem sa fiu parte din familia, GULF AIR!
Ce te-a determinat sa te muti intr-o alta tara, doar visul de a fi stewardesa?
Sincera sa fiu, nu m-am gandit niciodata sa ma mut intr-o alta tara, doar daca voi gasi ceva care sa merite cu adevarat. Imi amintesc ca de mica priveam cu admiratie persoanele care purtau uniforma, fie ea din politie, armata sau aviatie. Stiam ca disciplina, punctualitatea, ordinea, traiul bun erau parte din viata lor. Stiam ca acesti oameni erau un model pentru ceilalti si tanjeam sa fac parte din toate acestea! Mutarea mea in Bahrain s-a datorat visului meu de a fi stewardesa si tuturor beneficilor care au venit deodata cu acest job: gratuitate la cazare, transport, mancare (in zilele de zbor), acces la piscina si la sala, plus un salariu pe care nu l-as fi putut avea niciodata in Romania.
Cat de grele ti s-au parut probele de la interviu?
Probele de la interviu mi s-au parut destul de usoare, deoarece in cadrul cursurilor pregatitoare tu ai simulat cu noi cam toate probele de la interviu. Astfel, pot sa spun ca partea dificila era sa ne putem controla emotiile, sa ramanem cu entuziasmul si zambetul pe buze pe parcursul intregii zile.
Cat a contat pregatirea anterioara in timpul trainingului oferit de Gulf Air?
A te informa si pregati anterior in cadrul unor cursuri sau a unei scoli cred cu tarie ca e o buna alegere. Odata ajunsa la trainingul oferit de Gulf Air, care a durat 2 luni de zile, am simtit ca as face o recapitulare a tot ceea ce invatasem inainte. Este adevarat ca in Bahrain trainingul a fost mult mai intens si in detaliu, dar informatia de baza o avusesem deja. Am reusit sa inteleg si sa invat mult mai usor decat ceilalti, care nu venisera in Bahrain cu aceeasi pregatire.
Care a fost cel mai dificil moment care l-ai avut pe un zbor pana acum?
Zborurile de India sunt si vor fi mereu o provocare! Uneori pline de pasageri multumiti care-ti ofera acele Scrisori de compliment, alteori…cu pasageri turmentati. Daca imi amintesc bine, urma sa zburam la Delhi. Inainte de a incepe imbarcarea, tot echipajul a fost anuntat de catre colegii de la sol in legatura cu un pasager turmentat. Ni se ceruse sa nu mai oferim acestui pasager alcool si sa fim atente la comportamentul acestuia pe parcursul intregului zbor. Avand reclamatii de la pasagerii care-i erau in preajma si explicandu-i-se ca nu i se poate oferi alcool pentru conditii de siguranta, ne trezim cu pasagerul recalcitrant in bucatarie, acesta incepand sa jigneasca tot echipajul, sa gesticuleze si sa ne faca sa intelegem ca atunci cand el vrea alcool, noi trebuie sa-l servim si asteapta un pahar cu wiskey si o bere chiar acum! Situatia devenise destul de urata, asa ca am chemat Seful de cabina pentru a calma spiritele. Vocea de barbat a managerului a dat rezultate si dupa minute bune de contradictii, indianul si-a cerut iertare pentru comportamentul lui deplasat. I se promise un pahar de alcool daca, pentru urmatoarele 50 minute, se va intoarce la locul lui si nu va mai deranja pe nimeni! Spre surprinderea tuturor, pasagerul s-a calmat si a asteptat in liniste scurgerea timpului pentru a-si primi recompensa.
Care sunt zborurile care iti plac cel mai mult si de ce?
Pot sa spun ca fiecare zbor in parte este unic si o lectie de viata, care-ti face cunostinta cu bogatia, saracia, luxul. Daca ar fi sa aleg un zbor care mi-a placut cel mai mult este Trivandrum, India, unde am avut ocazia sa petrec 48 ore. Odata ajunsa acolo am fost socata de gradul de saracie, care era la tot pasul. Am incercat sa intru in contact cu populatia strazii, pentru a afla si a invata cat mai multe despre traiul din India. Principala grija a oamenilor de acolo este supravietuirea. Desculti, imbracati saracacios, uneori tolaniti pe podeaua rece din incinta magazinului care avea si rol de casa, te intampinau cu zambetul pe buze in micutul lor bazar. Imi amintesc ca am cumparat un suvenir, moment in care vanzatorului ii daduse lacrimile si multumise din inima pentru sansa de a avea ce manca pentru inca o zi. Urma sa mergem intr-un circuit cu barca, asa ca luasem masinuta “tuc-tuc” pentru a ajunge acolo. A fost o distractie pe cinste, dar riscant in acelasi timp: trafic supraaglomerat, masini, motociclete care veneau din toate directiile, o tara in care regulile de circulatie nu exista! Ajunsi in barcuta, am descoperit un peisaj unic, salbatic. Era cumva o intoarcere in timp, pe vremea cand hainele erau spalate in apa raului, prin batai repetate cu pietre. Intr-un final am ajuns sa vedem si elefanti, o experienta de neuitat pentru mine si singura sursa de venit pentru ei! India a fost cu adevarat o lectie de viata, deoarece in acest loc al lumii, saracia nu a reusit sa fure zambetele si cinstea oamenilor! Aici sunt oamenii care “se nasc în strada, mor în strada, dar traiesc fericiti”.
Si atunci cum e sa traiesti in cultura araba, o poti asemui cu orice alta cultura?
Bahrain este o tara foarte europenizata, libera, care nu interzice nimic sau aproape nimic! Ajunsa aici am descoperit o tara moderna, sofisticata, un amestec de culturi orientale si occidentale. In aceasta tara gasesti hoteluri de lux, piscine si plaje private de o calitate ireprosabila, mall-uri in care te poti pierde usor, cluburi, la toate acestea putand sa adaug vremea frumoasa care este pe parcursul intregului an! Oamenii zambitori ii intalnesti la tot pasul si sunt gata sa-ti ofere ajutorul fara a-ti cere absolut nimic in schimb! Singura perioada a anului cand realizez ca sunt intr-o tara araba este Ramadanul! Pe parcursul intregii luni de post este interzisa expunerea in public fara a avea umerii acoperiti, este interzis alcoolul si mancatul in fata persoanelor care postesc, iar cluburile de noapte sunt inchise. Iubesc Bahrainul si tot ceea ce-mi ofera el, dar indiferent de cat de bine sau rau este in Romania, sufletul meu va fi mereu ACASA!
Daca te-ai intoarce in Romania, la Campia Turzii…
Mai devreme sau mai tarziu ma voi intoarce acolo unde a ramas o parte din mine, acolo unde ma asteapta iubitii mei parinti si tot ceea ce am lasat in urma. Am venit aici pentru a-mi implini visul de a fi stewardesa, de a calatori in jurul lumii si a vedea cu proprii mei ochi viata altora, de a invata sa iubesc si sa apreciez mai mult locul in care m-am nascut, pentru a economisi cat de mult pot pentru ca mai apoi sa-mi pot oferi o viata decenta in Romania. Ziua in care ma voi reintoarce acasa va fi ziua in care visul de a-mi intemeia o familie va deveni mai puternic decat ceea ce am acum!
N.R.: Ana-Maria s-a intors intre timp acasa si a devenit stewardesa la Wizz Air.