Interviuri

“Daca nu eu, atunci cine?”- deviza fostei cursante Raluca la interviul de stewardesa

“Daca nu eu, atunci cine?”- deviza fostei cursante Raluca la interviul de stewardesa

Raluca este din Cluj-Napoca si la 27 de ani a avut oportunitatea sa devina stewardesa. Este o persoană dinamică, cu pasiune pentru aventură, careia îi place să întâlneasca oameni noi și să interacționez cu ei, tocmai de aceea urmand Facultatea de Drept. Chiar in timpul facultatii si dupa absolvirea acesteia a lucrat ca asistent front desk într-o clinică de înfrumusețare din oras si, in paralel, a lucrat in cadrul firmei tatalui ei. În job-urile anterioare a fost recunoscuta pentru abilitățile sale excelente de comunicare, oferirea de servicii de calitate și capacitatea ei de a gândi rapid. Chiar si la cursul de pregatire pentru interviu marca NicoletaGherman.ro s-a implicat in a rezolva toate jocurile de grup, fiind prima care venea cu o idee. Astfel ne-a demonstrat ca este creativa si munca sub presiune nu e o problema când știe că poate fi susținuta de echipa in totalitate. Aratand aceasta dedicati inspre aviatie, rezultatele nu au intarziat sa apara si a fost selectata de cateva companii aeriene.

De ce ai ales meseria de stewardesa?

Pe cand eram in facultate visam sa devin insotitor de bord! Era asa o idee de prestigiu, sa port o uniforma frumoasa. Avantajul de a lucra cu oamenii cred eu ca este foarte important pentru ca ai ocazia sa inveti lucruri interesante de la fiecare din oamenii intalniti la zbor. Aviația te cucerește. O iubești sau o urăști. Nu există cale de mijloc. Dar cine se îndrăgostește de ea, va rămâne veșnic îndrăgostit.

Dupa ce ai luat interviul Flynas,cum de ai optat sa ramai la o companie aeriana romaneasca?

Cautam o companie care sa se potriveasca atat cu viziunea mea asupra viitorului, dar care sa imi permita sa ma dezvolt in tara mea, sa nu fiu nevoita sa stau departe de familie si de prieteni o perioada indelungata.

Ce calitati te recomanda pentru acest job?

Pasiunea, caci doar dorinţa de a vedea lumea nu e suficientă. Trebuie să ai o fire empatică, să-ţi doreşti cu adevărat să îi ajuţi pe cei din jur şi să poţi juca oricând rolul de salvator, dacă lucrurile nu merg bine în timpul unui zbor. Mai mult decat atat, sunt o persoana care intotdeauna arată impecabil. Sunt ca un ambasador de imagine pentru companie. Desi lucrezi ore întregi şi eşti obligat să arăţi mereu fresh, de la începutul unei curse până la final, pentru mine nu este o problema. O alta calitatea este punctualitate – să nu întârzii niciodată. E cel mai ușor mod să îţi pierzi jobul. Dacă ajungi târziu la interviu, nu vei trece de el cu siguranţă. Dacă ajungi târziu la training, poţi să le spui la revedere colegilor. Dacă ajungi târziu şi pierzi zborul, vei fi pusă să dai explicatii şi, doar dacă ai un motiv foarte bun pentru care ai întârziat, ai mai putea primi o a doua şansă. Punctualitatea este esenţială în această meserie. Echipajul nu va aştepta niciodată după tine! Si nu in cele din urma, firea mea responsabila ma recomanda pentru acest post. Trebuie să fii responsabil de propriile acţiuni şi să ţi le asumi în cazul în care ai făcut o greşeală. Trebuie să lucrezi bine în condiţii de stres şi presiune, asta fiind unul din aspectele cu care te vei confrunta zilnic. Trebuie să ai tărie de caracter, să ştii cum să faci faţă unor situaţii de urgenţă şi cum să reacţionezi în diverse scenarii cu care vei fi confruntată în timpul trainingului.

Te-a ajutat experienta anterioara in a alege aceasta meserie?

Sunt de părere că fiecare experiență te pregătește pentru următoarea. Mi-am început cariera profesională cu un job part-time intr-o clinica de beauty, iar dupa am tinut contabilitatea la firma tatalui meu. Deși a fost o experiență de doar 9 luni de zile, știam că mă apropiam cu fiecare zi de ceea ce îmi doream de fapt să fac. Am învățat practic cum să mă raportez la oamenii din jur, mi-am antrenat răbdarea și zâmbetul, care știam că îmi vor folosi ulterior la job-ul de stewardesă.

Cum te-ai pregatit pentru interviu?

M-am pregatit atat fizic, prezentandu-ma intr-o tinuta corespunzatoare, dar si psihic. Mi-am spus “Daca nu eu, atunci cine va fi recrutata?” Am urmat si un curs marca Nicoleta Gherman.ro. Contează foarte mult perseverența și mai ales un mentor potrivit, la momentul potrivit. Recunosc, cunoscând-o în urmă cu un an pe Nicoleta, pentru mine a însemnat o schimbare de 180 grade din punct de vedere profesional, pentru că din acel moment am știut că vreau să practic meseria de însoțitor de bord. După ce mi-am luat atestatul EASA de stewardesă am participat la interviuri si am fost acceptata de mai multe companii, atat romanesti, cat si din Orient. Ii datorez mii de multumiri Nicoletei Gherman! Ingerul meu pazitor!

Pregateste-te pentru interviurile de insotitor de bord in cadrul Cursului Starter organizat in Cluj-Napoca (14-16.02) si in cadrul pregatorilor private desfasurate online. https://nicoletagherman.ro/curs-starter/
Care ti s-a parut cea mai grea proba de la interviuri?

Interviul de la Flynas mi s-a părut destul de dificil, sincer. Interviul a început cu o probă 2 în 1 ca să spun așa: a trebuit să ne prezentăm și să spunem câteva cuvinte despre noi în 2 minute și imediat după am extras un bilețel și am avut role play (situatie de rezolvat la bordul avionului). Eu am avut o situație destul de comică cu un pasager care îmi făcea avansuri și eu trebuia să îl refuz. Cea mai grea probă mi s-a părul interviul final, fata in fata cu recrutorul: întrebările curgeau una după altă, nu reușeam să îmi termin bine ideea că urmă altă întrebare și tot așa. Iar in Romania, la interviurile care am fost mi s-a parut un nivel mai usor si am fost primita la interviul final cu mai multa caldura. Cred ca si acest lucru m-a facut sa raman in tara.

Cum ti-a schimbat acest job viata?

In primul rand pentru faptul ca m-a responsabilizat. Apoi, pentru ca mi-a modelat caracterul, m-a dezvoltat intelectual si spiritual. De asemenea sunt foarte recunoscatoare pentru toate tarile pe care le-am vizitat. Facand o retrospectiva, mi-a schimbat viata si perspectiva din care o priveam. Am invatat sa zambesc mai mult, am devenit mai optimista si le zambesc oamenilor chiar si cand nu mai sunt in uniforma.