POVESTEA IZABELEI, O FOSTA CURSANTA CU STATUT DE STEWARDESA
Izabela fost tot timpul pasionata de aviatie, visand inca de mica ca ar vrea sa devina stewardesa. A descoperit aceast job la primul ei zbor, cand aveam varsta de 8 ani. Atunci, pur si simplu s-a indragostit de aceasta meserie si a realizat ca este un lucru pe care ar putea sa il faca cu placere tot restul vietii. De cateva luni a terminat trainingul, a imbracat cu zambetul pe buze uniforma roz si a inceput o viata noua la Wizz Air.
Izabela, doar visul din copilarie te-a determinat sa devii stewardesa sau ai avut si alt motiv?
Considera ca aviatia este singurul job de care nu o sa ma satur niciodata si stiind ca in fiecare zi o sa am parte de noi aventuri, am ales aceasta meserie din suflet. De fapt, consider ca cea mai mare realizare a mea este indeplinirea visului de a fi insotitoare de bord.
Cum te-ai simtit la primul tau interviu si cum s-a desfasurat?
In ziua interviului aveam ceva emotii, dar si foarte multa incredere in mine datorita Nicoletei Gherman, careia o sa ii multumesc mult timp de acum incolo. Emotiile au fost vizibile doar la prima proba, cea de prezentare personala. Aveam emotii deoarece fiind un interviu de tip open day, s-au prezentat in jur de 70 de participanti. Dupa prima eliminare am rasuflat usurata si am fost foarte fericita sa aflu ca merg mai departe. Pe parcursul celei de a doua probe, cea de role play, nu aveam asa de multe emotii deoarece studiasem la cursul Nicoletei zeci de situatii care puteau sa apara la bordul avionului. Am extras un bilet si am avut de interpretat „un bărbat care trebuia sa ajunga la Milano, iar avionul se indrepta spre Roma, acesta realizând ca se afla in avionul gresit doar dupa decolare ”. La aceasta proba, desi recrutorii tot incercau sa fie pasageri nemultumiti, iar eu trebuia sa le ofer solutii, am reusit sa conving recrutoarea-pasager ca vom gasi solutii pentru ca acesta sa ajunga la destinatia dorita. La proba de grup m-am simtit in largul meu pentru ca eram obisnuita sa lucrez in echipa inca dinainte de interviu. Insa ajungand la interviul final, fata in fata cu recrutorii, pot spune ca am fost cea mai emotionata. Am ramas doar 12 candidati, iar eu am intrat ultima in sala. La aceasta proba recrutorii au fost foarte prietenosi, dar si foarte atenti la mimica, gesturi si felul in care ma exprimam. Interviul a decurs extrem de placut. Au fost intrebari din CV, tipice. Am fost intrebata si ce anume as schimba la mine, de ce am ales aceasta companie si job, dar si de ce m-ar alege pe mine dintre toate fetele care au participat.
Cum te-ai pregatit pentru interviu?
Inainte cu cateva zile de interviu am luat legatura cu Nicoleta, pe care o urmaream pe retelele de socializare inca de la varsta de 14 ani, atunci cand mi-am dat seama ca, daca vreau cu adevarat sa imi indeplinesc visul, trebuie sa fiu foarte bine informata. Asadar, luand legatura cu Nicoleta, am participat la un curs privat, timp de o zi, timp in care am reusit sa scap de emotii si sa stiu cum trebuie sa ma prezint la interviu, cum sa comunic deschis, cum sa fac fata probelor din ziua interviului, dar si cum sa aleg cea mai buna tinuta.
Cum e munca de zi cu zi, ca stewardesa?
Munca cu pasagerii este partea mea preferata din acest job. Pe zbor am cunoscut o multime de oameni noi, cu diferite culturi si religii si am ajuns sa inteleg ca fiecare om este frumos jn felul lui. Cu toate acestea, uneori este foarte dificil, dar mereu incerc sa imi mentin calmul si sa ofer intodeauna pasagerilor nostri cel mai bun serviciu!
Ce sfaturi ai da celor care doresc sa devina insotitori de bord?
“If you can dream it, you can do it!” Pentru toti cei care isi doresc cu adevarat aceasta meserie ii sfatuiesc sa se documenteze in legatura ce implica aceasta meserie si sa-si acorde putin timp de pregatire inainte de interviu. Trebuie sa se asigure ca pot sa indeplineasca fiecare cerinta a companiei respective si nu in ultimul rand sa aiba un CV perfect, poze profesionale si un grooming impecabil in momentul in care se prezinta in fata recrutorilor. Mai trebuie sa nu uite sa zambeasca si sa fie increzatori in fortele lor.