“Stewardesa – un vis implinit” pentru Cristina, fosta cursanta
Cristina este din Targoviste, a absolvit Liceul Pedagogic, Facultatea de Stiinte Umaniste din cadrul Universitatii Valahia, ca in final sa devina stewardesa. A fost pasionata de aviatie de cand era copil, visa mereu sa zboare si iata ca visul ei s-a îndeplinit cu multa rabdare, determinare si munca.
De ce ai ales meseria de stewardesa si de ce tocmai la inceput in Oman?
As putea spune ca am avut tot timul pasiune pentru zbor si avioane. De cand eram prin liceu le spuneam tuturor colegilor ca aceasta meserie urmeaza sa o fac, dar ei ma descurajau: ba ca sunt prea mica de statura, ba ca este foarte greu. Pana si mama imi spunea ca nu voi fi niciodata stewardesa. Sincera sa fiu, cred ca acest lucru m-a ambitionat si mai tare, deoarece nu am renuntat. Cat despre Oman Air as putea spune ca ei m-au ales pe mine sau poate Dumnezeu m-a vrut acolo. Am fost la nenumarate interviuri . Pentru început am trimis CV-ul companiilor europene, iar vazand ca nu am succes am trimis catre cele din Orientul Mijlociu. Ei au venit sa recruteze la Cluj prin 2015, iar doua luni mai tarziu ma pregateam de plecare.
Ce calitati te-au recomandat pentru acest job?
Iubesc sa ajut oamenii, sa îi vad fericiti, am multa rabdare, nu ma mai sperie absolut nimic la bordul avionului si, mai ales, ador calatoriile. Faptul ca am devenit un expert la împachetat bagajele în timp record cred ca este si aceasta o calitate.
Te-a ajutat experienta anterioara sau cursul in a ajunge sa zbori pentru Avion Express?
Am fost ospatarita o perioada si lucrul acesta m-a ajutat enorm. Sa stii sa anticipezi nevoie pasagerilor este foarte important. Cursul de la Cluj m-a ajutat destul de mult, deoarece trainingul de insotitor de bord este foarte riguros, la orice companie aeriana ai merge. La Oman, dupa 6 saptamani de training ne-au trimis sa zburam. In schimb Avion Express dupa numai 10 zile de training de conversie am fost a doua zi trimisa sa zbor. Am invatat mult mai repede totul, stiind deja termenii aviatici si avand o baza. Plus ca aviatia în Europa este mai putin complexa si stricta fata de cea din Orientul Mijlociu. In plus cu trainerul Nicoleta Gherman ne-a pregatit pentru interviul si am stiut la ce sa ma astept. Tot ea, impreuna cu managerul de echipaj de la Avion Express m-au ajutat sa incep trainingul a doua zi dupa recrutare. Am avut la dispozitie 12 ore sa impachetez si sa plec in Lituania. Iar efectiv a doua zi dupa training am plecat la noua baza si am inceput sa zbor, deoarece in aceeasi zi imi expira licenta de zbor pe care o detineam deja de fix 5 ani.
Care ti s-a parut cea mai grea proba de la interviu?
Faptul ca te pun in diverse situatii, doar ca sa vada cum reactionezi fara a ti se da foarte mult timp de gandire mi s-a parut destul de dificil. De exemplu, ce faci daca un pasager nu este multumit de ceea ce servim la bord sau nu si-a primit mancarea speacial comandata, avand un sir lung de plangeri. Se asteptau de la noi, ca grup, sa creem un meniu de exemplu pentru zborul spre Milano. Si am observat ca a fost dificil si pentru ca unii participanti incercau sa vorbeasca doar ei, fara a te lasa sa vorbesti. La Avion Express a trebuit sa stim exact procedurile si sa gandim logic unele dintre ele.
Cum ti-a schimbat viata acest job?
Viata mea s-a schimbat 360 de grade. Am inceput sa am mult mai multa grija de mine, sa fiu mult mai responsabila si simt ca m-am maturizat. Am învatat cum sa ma fac respectata intr-o tara musulmana si sa respect orice cultura fara sa judec. Am invatat sa imi fac bagajele la foc rapid, sa dorm cand nu îmi este somn si sa mananc cand nu îmi este foame. Pot distinge foarte usor oamenii, ce nationalitate sunt si ce nevoi au. În patru ani de zile pot spune ca am învatat si experiementat atat de multe lucruri pe care sunt sigura ca alti oameni nu le experimenteaza intr-o viata. Ca insotitor de bord fiecare zi este o poveste, nu un job monoton. Intalnesti tot felul de oameni si in fiecare zi parca inveti ceva nou.
Care sunt cele mai memorabile momente de la zbor?
Cele mai memorabile sunt amuzante pentru mine. Deoarece am zburat mult în India, aveam pasageri marea majoratate vegetarieni. Comandau mancare speciala inainte de zbor, dar ei isi schimbau locurile pentru ca mai tot timpul calatoreau cu familiile. Desi erau informati de la imbarcare de catre noi sa nu isi schimbe locurile, ei tot o faceau. Dupa decolare normal ca se plangeau ca nu si-au primit mancarea, noi nestiind care unde sta. Alt moment memorabil era zborul de Salalah, în sudul Omanului. Avand o cultura mai diferita fata de capitala Muscat, pasagerii refuzau sa se aseze barbati langa femei, ceea ce ducea de foarte multe ori la intarzierea zborului. Fiind mai instariti, tot timpul veneau cu tot felul de pungi de Duty Free la bord, plus bagjele lor de cabina si ne ingreunau imbarcarea. Intr -o ora si jumatate de zbor cereu foarte multa cafea si ceai, plus pui cu orez. Sunt dependenti de orez. Uneori cand lucram in clasa business aveam tot felul de pasageri care flirtau cu mine, era chiar haiosi . Cat despre calatoriile in alte tari, imi placea foarte mult Zanzibarul. Acolo stateam doua, trei, poate chiar si patru zile. Ma simteam ca in vacanta. Imi plac fructele de mare, iar acolo totul era proaspat. Ne cazau la un resort de 5 stele, ieseam intregul echipaj, ca o adevarata familie. Aveam uneori si colegi care vorbeau limba locala, swahili, si atunci sederea era si mai confortabila din punct de vedere al comunicarii.
Care sunt zborurile tale preferate si de ce?
In ultimul an situatia politica dintre Qatar si Emiratele Arabe Unite nu a fost una de prietenie, iar ca sa zbori din Dubai in Doha nu aveai cum. Asadar la Oman Air obisnuiam sa avem sector dublu pe un avion mare (Boeing 787) pe aceasta ruta, pasagerii facand tranzit prin Oman. De cele mai multe ori erau aceeasi pasageri. Era un sector scurt, stiam la ce sa ne asteptam si mai ales serviciul era usor. Un alt zbor preferat era Jakarta (Indonezia), desi era destul de lung. Indonesienii sunt niste oameni minunati, nu prea aveau mari pretentii, ne respectau si tot timpul zambeau. Nu cereau alcool, asadar de cele mai multe ori aterizam cu barul intact. Cand ajungeam la destinatie, aveam parte de preferatele mele fructe de mare, proaspete. Sa nu mai pomenesc de relaxarea cu masaj balinez si totodata ma rasfatam la salon si la mall, deoarece totul era la preturi incredibil de mici. Iar la Avion Express pot spune ca toate zborurile sunt frumoase, scurte si fara peripetii.
Care sunt planurile tale de viitor, acum ca te-ai intors in Europa?
Sincer, am avut planuri destul de mari anul trecut cand am revenit in tara. Mi-am propus sa scriu un blog, poate chiar si o carte despre viata de cabin crew in Orientul Mijlociu. As vrea sa merg sa studiez, deoarece nu am înca un masterat, insa deocamdata voi zbura la Avion Express pentru ca mi se pare o companie foarte relaxata. In timpul liber vreau sa merg la yoga, la cursuri de dans. Insa ultimele doua, cu acest program nu prea am timp sa le fac, fiind tot timpul pe drumuri. Imi doream chiar sa ma mut la Londra, dar acum sunt in Varsovia, la baza temporara unde am fost trimisa de catre companie. Si de ce nu, sper ca in curand sa imi intemeiez si o familie.
