De la Ecuator la Pol – Layover la Moscova
Ca stewardesa, cu zboruri operate frecvent spre Moscova, am decis sa scriu si despre sederea in capitala Rusiei. Auzisem multe lucruri interesante si s-a adeverit a fi un loc grozav, unde cu siguranta am avut parte de lucruri palpitante.
Stiam ca lista obiectivelor turistice este lunga și scurtele sederi, majoritatea in timpul iernii la -32 grade Celsius, nu ne-au oferit destul timp sau confort ca sa vedem totul. Dar am ales ceea ce imi placea cel mai mul: Piața Roșie a fost de fiecare data inima defilarilor noastre printre monumente. Cel mai faimos reper al Moscovei era de fapt mereu plin de lume și avea o atmosfera de sarbatoare deosebita. Am admirat Catedrala Sfântul Vasile, renumita biserica cu cupole colorate, in forma de ceapa. Am facut o plimbare in cerc complet în jurul ei, deoarece este frumoasa din toate partile. Catedrala a fost comandata de Ivan cel Groaznic în secolul al XVI-lea si legenda spune ca ochii arhitectului au fost scosi dupa ce a construit aceasta catedrala ca sa nu poata construi una mai frumoasa… O alta uimitoare cladire in apropierea bisericii este GUM, principalul magazin universal, in mod sigur cel mai frumos din ce vazusem pana atunci, in 2005. Fiind iarna, intregul loc era uimitor cu toate decoratiunile de Craciun frumos aranjate. Am admirat din afara zidurilor locul de odihna al liderului comunist, Vladimir Lenin. Tot din exterior se vedea Kremlinul, reședinta oficiala a președintelui, cu zidurile sale rosii care înconjoara Piața Roșie.
Am fost in toata lumea, dar metroul din Moscova este insa cel mai frumos pe care l-am vazut vreodata, dar si cel mai periculos! Am admirat arhitectura din interior, ca a unui muzeu, cu decor unic, cu o tema si o poveste fascinanta in spate. Insa scarile rulante care ne duceau spre interior m-au infricosat. Nu se vedea capatul si sa ajungi in subteran ne-a luat cateva minute bune. Ma si gandeam in cazul unei urgente cat de greu ar fi sa iesi de acolo. Ei bine, ce am gandit, de acel lucru am avut parte. In una din calatorii, la amiaz, cand subteranul este un furnicar de oameni, dupa intrarea in unul din vagoane l-am auzit pe capitan spunand raspicat: „Acoperiti-va nasul si ochii, iesiti imediat! Iesiti! Haideti!” El fiind mai inalt a simit mai repede gasul lacrimogen care fusese folosit de un localnic. Imediat am simtit usturimea, ne-au dat lacrimile si am simtit mainile capitanului tragandu-ma de mana. Una din colege se tinea de mine si am smucit-o spre usa deschisa, furisandu-ne pe langa o femeie care se ghemuise in fata iesirii. Peronul era de ticsit de calatori dezorientati, insa echipajul nostru a reusit sa ajunga spre peretele peronului si in sir indian am urcat scarile. Nu stiu cat de rapizi am fost, dar stiu ca mi s-a parut o vesnicie pana am iesit in aer liber. A fost o invatatura de minte sa nu mai folosim mijloacele de transport in comun. Traficul era oribil la ore de varf, uneori petrecand si peste doua ore in autocarul care ne ducea spre sau de la aeroport.
Pe cea mai veche strada, Arbat, cu o lungime de aproximativ un kilometru, am admirat multitudinea de suveniruri. Este un loc foarte turistic si m-a dus cu gandul la La Rambla din Barcelona. Am gasit acolo de la matrioshka si magneti, pana la cutii muzicale cu balerine si alte idei de cadouri mai creative pentru cei dragi. Fiecare plimbare se incheia ori cu o vizita la supermarket si un bufet facut in camera de hotel sau cu o iesire la restaurante traditionale. Aici am gustat primele Blinies. clatite rusești, consumate cu traditionalul caviar, dar si Pelmeni, galustele locale. Salata ruseasca mi s-a parut foarte asemanatoare cu cea de boeuf preparata si la noi in casa. Insa Pirogi, un fel de placinta cu diferite umpluturi si Golubtsy, frunze de varza umplute cu carne, cu siguranta m-au dus cu gandul la preparatele bunicii.
De obicei imaginea Rusiei este una a unei tari periculoase, insa inainte de 2010 am vazut Moscova ca un oras dezvoltat, urbanizat si vibrant. Am fost de fiecare data multumita sa vad aceasta destinatie pe programul de zbor, desi stiam ca vor fi cateva ore petrecute intr-un avion plin cu pasageri care voiau in continuu suc de rosii, vodca si produse din Duty Free. Dupa aterizare, din cauza temperaturilor scazute de afara trebuia sa fim intotdeauna atenti si la partea de siguranta. Deschisul usilor era punctul important, caci un sistem de avertizare al presiunii care se aprindea la temperaturi joase incetinea procesul de debarcare. Insa odata ajunsi la hotelul din centrul capitalei eram cu totii mereu fericiti sa exploram orasul in continua schimbare.
