KUBIS – POVESTEA PRIMULUI ÎNSOȚITOR DE BORD DIN LUME

Kubis a fost primul însoțitor de bord din lume. Acesta nu a lucrat într-un avion, ci pe un Zeppelin.

Heinrich Kubis și-a început cariera în calitate de însoțitor de bord înainte ca orice avion ​​să fie suficient de mare pentru a avea nevoie de un steward. Acesta a lucrat pentru compania germană DELAG, cu baza în Frankfurt, începând cu luna martie 1912, pe zeppelinul Schwaben LZ 10 Schwaben. Astfel, germanul Heinrich Kubis a devenit primul însoțitor de bord din lume, un susținător vehement al călătoriilor cu aparate ușoare, în aer.

Heinrich Kubis la bordul unui zeppelin

Kubis s-a născut la 16 iunie 1888 și a lucrat în cele mai la modă hoteluri din Europa, cum ar fi Carlton din Londra și Ritz din Paris, unde a întâlnit persoane din înalta societate. La 49 de ani a fost remarcat de către contele Ferdinand von Zeppelin, fondatorul companiei DELAG și i s-a oferit postul de însoțitor de bord. La început a lucrat singur pe primele zepelin-uri, mai mici ca dimensiuni. Când au apărut zeppelin-uri cu o capacitate de 20 de pasageri, Kubis a primit un asistent-steward și mai apoi bucătar la bord. În cele din urmă a condus o echipă de 10-15 stewarzi și bucătari la bordul Hindenburg-ului, care avea 72 de pasageri. Astfel a devenit de șef de cabină, numit și “kapitan”, fiind responsabil de transportul de pasageri. În atribuțiile sale intra și supravegherea unui echipaj de aproximativ o jumătate de duzină de stewarzi, personal de bucătărie format din aproximativ patru bucătari și a bucătarului-șef. Deși avea un birou la nivelul inferior al punților de pasageri, alături de barul navei și camera de fumat, a preferat să petreacă cea mai mare parte a timpului alături de pasageri.

Kubis a operat zboruri regulate, în Germania pe LZ-120 Bodensee în 1919, iar intre 1931-1937, pe LZ-127 Graf Zeppelin, avea zboruri transatlantice. Pe Graf Zeppelin a operat în 1929 primul zbor in jurul lumii, împreună cu un echipaj de 12 stewarzi. A fost și la bordul Schwaben-ului când a fost distrus prin incendiul din Dusseldorf, pe 28 iunie 1912, și a scăpat fără răni grave.

Kubis a făcut parte și din echipajul celebrului zbor LZ 129 Hindenburg. A operat primul zbor de testare al aparatului Hindenburg și pe fiecare zbor după aceea. Aproape că a ratat acest zbor din nordul Americii, din cauză că era bolnav. Un alt însoțitor de bord fusese contactat să îi i-a locul, steward-ul Rudolf Staberoh. Heinrich Kubis s-a recuperat la timp pentru a face călătoria pe 3 mai, iar Staberoh a fost trimis la zborul cu un Graf Zeppelin spre Rio, în aceeași săptămână. Zborul a trecut mai mult sau mai puțin fără incidente, însă pe măsură ce Hindenburg se apropia de câmpul de aterizare, Kubis tocmai venea de pe puntea B pentru a verifica că nu mai erau pasageri. Odată ajuns pe puntea A, unde vroia să verifice salonul de mese și dacă masa pentru oficialii vamali din SUA care urmau să vină la bord era pregătită. Kubis se afla pe puntea de pasageri, mai exact în sala de mese a lui Hindenburg, când a observat că nava a izbucnit în flăcări. Se întâmpla la Lakehurst, New Jersey, pe 6 mai 1937. Când zeppelin-ul s-a apropiat de pământ, el i-a încurajat pe pasageri și echipaj să sară de la ferestre. La bord au fost 97 de persoane, incluzând echipajul, din care 35 au murit. Kubis a scăpat fără răni din acest accident. În timp ce reporterii unor ziare s-au îngrămădit în jurul echipajului chemat la declarații într-un hangar, Kubis a făcut următoarea declarație pregătită în numele echipajului: “Prietenii mei și cu mine vrem ca toată lumea să știe că suntem gata să o luăm de la capăt. Contele von Zeppelin a suferit numeroase înfrângeri, însă a continuat să meargă mai departe. Noi, ca niște germani loiali ce suntem, vom face același lucru. Ne pare foarte rău pentru prietenii care au decedat, dar nu ne vom descuraja. Suntem gata să începem din nou și să construim un Zeppelin mai mare și mai mare”.

Odată cu trecerea timpului a devenit din ce în ce mai convins că Hindenburg-ul a fost sabotat. Principalul său suspect a fost un pasager care a mers în mod repetat neînsoțit la pupa navei, în camera de marfa. Insista să-și hrănească el însuși câinele în timpul călătoriei, ceea ce a fost o încălcare a politicii navei. Nu a permis nici măcar însoțitorilor de bord și nici personalului responsabil cu transportul de marfă să se apropie de câine, ceea ce i s-a părut foarte suspect Sefului de Cabină. Pentru ca pasagerul nu părea totuși prea preocupat de politica navei, a fost chemat la biroul lui Kubis și avertizat de mai multe ori să nu se întoarcă să-și hrănească câinele neînsoțit. Kubis a motivat că, din moment ce focul a izbucnit în pupa navei, acela era singurul client de la bord care avea acces nelimitat. Pasagerul era și un acrobat profesionist, fapt care, în opinia lui Kubis, l-a ajutat să fi urcat pe o scară și să ascundă un dispozitiv incendiar sub pasarelă, acolo unde o altă persoană de la bord a mărturisit că a văzut primele flăcări. Această teorie însă nu a fost niciodată dovedită de către FBI.

După acest dezastru, Kubis a trăit restul vieții în Augsburt (Germania), alături de fiul și nora sa, până la moartea sa în anii 1970.

Sursă poze: Google images