De la Ecuator la Pol – Layover la Amsterdam
Ca stewardesa am profitat din plin de fiecare zbor cu layover (ramanere) intr-un oras pentru a vizita nu doar acea localitate, dar si cele din jur. Cand zburam la Qatar Airways regula era sa nu mergi la o distanta mai mare de 4 ore (cu masina/tren) fata de hotelul unde eram cazati. Ca atare, prin 2011 am primit un zbor la Bruxelles cu sedere de doua nopti si ma gandeam ca voi vizita Bruges sau alte orase din zona. Cu toate acestea, unul din colegii mei, un grec tare de treaba mi-a sugerat dupa zbor sa parasim tara si sa mergem pana in… Olanda. Amsterdamul era la cam doua ore de mers cu trenul, iar o excursie de o zi a fost mai mult decat binevenita. Bineinteles ca la casa de bilete am zarit si grupul de college coreence, care se indreptau inspre aceeasi destinatie, insa am preferat, ca sefa de cabina, sa nu se stie ca incalc si eu regulile. Am luat urmatorul tren si locuind in Golf atata vreme, ma asteptam sa vad un semn la granita dintre cele doua tari, san i se ceara pasapoartele. Uitasem ca suntem in Uniunea Europeana.
In “Venetia Nordului”, cum mai este denumit orasul Amsterdam, ne-am inceput ziua cu un mic dejun. Desi era ora 10, cafenele de abia se deschideau. Nu am incercat faimoasele “ciuperci” sau “prajituri” Brownies cu canabis, dar o felie de tort de zmeura cu un ceai de menta au fost mai mult decat necesare pentru alergatura ce avea sa urmeze.
Dupa ce am admirat gara centrala si putin din centrul comercial, nu am ratat turul pe canalele care strabat orasul. Dintr-un sat pescaresc, Amsterdam a devenit un important centru comercial al lumii. De-a lungul canalelor am admirat locuintele plutitoare facute din ambarcatiuni mici, podurile istorice, cladirile impunatoare, santierele navale impozante si multitudinea de locatii turistice.
Mai apoi am colindat orasul pe jos, neratand sa ne luam cateva suveniruri cu lalele si sabotii traditionali de lemn. Inca am in bucatarie un mic platou de branzeturi din faianta pe care este pictata manual o moara de vant. Am poposit in cateva parcuri umbrite de tei si ulmi, de unde am admirat si mai multe case multicolore cu acoperisuri deosebite, ascutite. Am admirat din afara biserica Sf. Nicolae, iar dupa o masa copioasa incheiata cu un delicios sufleu de ciocolata, am vizitat casa memoriala Rembrandt, Muzeul sexului si faimosul cartier rosu, “Idalii”. Astfel, o zi mohorata de iulie a devenit una de neuitat pentru mine.
